Fight Club de Chuck Palahniuk

"Publicat in 1996 si devenit un clasic al literaturii underground, Fight Club este unanim considerat in momentul de fata unul dintre cele mai originale si provocatoare romane scrise in ultimul deceniu al secolului XX. Fight Club este povestea unui tinar care traieste intr-o lume plina de esecuri si de minciuni. El isi gaseste debuseul in batai clandestine organizate in subsolurile barurilor dupa ora inchiderii. Nascut din mintea lui Tyler Durden, Fight Club reprezinta un mod de evadare din existentele marunte si restrictive ale lui Tyler si ale prietenilor sai. Dar in lumea lui Tyler nu exista reguli, nu exista limite, nu exista obstacole.
 
Romanul Fight Club a stat la baza unui film celebru (1999), regizat de David Fincher, cu Brad Pitt, Edward Norton si Helena Bonham Carter in rolurile principale."

Incalc regulile Fight Clubului, dar... 

Consider Fight club o capodopera, una din cartile pe care le-am judecat gresit, iar finalul s-a dovedit a fi perfect. Am considerat-o prost scrisa la inceput, recunosc ca mi-am aruncat pe fata o masca de 'critic' fara sa stiu despre ce e vorba sau sa asptept sa inceapa actiunea. Inceputul a fost plictisitor, iar cum era scrisa ma enerva la culme. Propozitii scurte, iar unele actiuni de abia daca le intelegeam, de exemplu felul in care preparau sapunul, toate acele elemente chimice pe care nu le puteam intelege mi-au ingreunat lectura. Primele pagini sub nici o forma nu le-am putut intelege si eram intr-un cu totul alt spatiu, doar al cartii nu. Insa imediat ce am ajuns la final, Chuck Palahniuk a spus "Sa se faca lumina!" si toate parerile gresite si neintelegerile au fost date uitarii.

Pana acum nu am mai citit un astfel de gen(stiu ca suna cliseic din partea mea sa spun asta, dar prin 'gen' ma refer la mindfuck-ul pe care ti-l lasa cartea), iar stilul lui Chuck mi-a atras atentia. Era de mult pe lista mea de citit si ceva imi spune ca am inceput cu dreptul alegand Fight club.

Naratorul nostru se descrie drept un om de rahat, traind o viata de rahat, inconjurat de oameni de rahat si pe de asupra sufera si de insomnie. Singurele lui nopti in care poate sa doarma precum bebelus sunt cele dupa participarea la tot felul de cluburi pentru oameni muribunzi sau barbati fara testicule in urma unor tot felul de boli sau accidente, isi plang de mila, la propriu si figurat. 

Totul se schimba cand apare in aceste grupuri, o alta impostoare pe nume Marla Singer. Consider geniala aparitia ei la grupurile de sprijin pentru barbatii fara testicule, umor negru 100%.

Nu vreau sa intru foarte mult in detalii, aleg totusi sa fac un rezumat al rezumatului deoarece aceasta carte e total diferita de toate celelalte pe care le-am citit si va recomand din tot sufletul sa puneti mana imediat pe ea. 

"Al doilea" personaj principal apare, Tyler Durden, iar impreuna cu naratorul pun la cale un club total diferit de toate celelalte, Fight Club.

Este o carte atat de reala incat nu am putut sa-mi revin dupa ce am citit-o. Stiu ca uneori exagerez cand vorbesc astfel despre carti, dar credeti-ma pe cuvant, sunt carti care ma lovesc in piept, ma arunca in adancurile oceanului si ma lasa in voia valurilor, mai apoi ajutandu-ma sa imi revin, dar raman cu sechele. N-am fost niciodata la fel dupa cartea asta. Despre nebunia asta vorbesc. Te schimba. 
Autorul a descris atat de bine personajele, societatea, sentimentele, incat poti simti toata furia intregii lumi varsandu-se din acele randuri. Fenomenul Fight Club ajunge sa schimbe vieti, nu doar in carte, asta e sigur. Totul se axeaza pe oamenii care nu se pot adapta in societate, oamenii de jos, cei coniderati inferiori, toata aceasta populatie inadaptata social este in razboi cu clasa superioara, priviligiatii.

Am citit aceasta carte intr-un punct important al vietii mele care consider eu, m-a marcat pe cat de negativ, pe atat de pozitiv. Iar Chuck m-a ajutat sa realizez ca toata aceasta furie ce zace in mine se poate transforma in ceva bun, ca pot cunoaste oameni cu aceleasi probleme, prioritati, vise ca si mine, dar cel mai important m-a invatat ca nu trebuie sa ma pierd pe mine in incercarea disperata de a face parte din aceasta lume defecta. 

You May Also Like

0 comentarii